Educaţia în contextul globalizării

1. Clarificări conceptuale

Ce este educaţia?[1]

Educaţie (sociologia educaţiei) (Education; Sociologie de l’éducation). In sensul său cel mai general, termenul « educaţie » semnifică orice activitate socială vizând transmiterea către indivizi a moştenirii colective a societăţii în care aceştia se inserează. Câmpul său de înţelegere include astfel în aceeaşi măsură socializarea copilului de către familia sa, instruirea primită în instituţii cu scop educativ explicit (şcoli, mişcări de tineret) sau în cadrul diverselor grupări (asociaţii sportive, culturale, grupuri politice), influenţa grupului de prieteni, cea a mass-media etc. La limită, câmpul educaţional este atât de vast încât nicio acţiune care vizează o transmitere oarecare a culturii şi a valorilor unei societăţi nu poate fi exclusă.

In general, sociologia educaţiei foloseşte termenul într-un sens mai restrâns. Dintre instituţiile educative este avută în vedere şcoala, în calitatea ei de organizaţie specializată în formare şi în transmiterea de informaţii. Obiectul actual al sociologiei educaţiei este deci în primul rând sistemul şcolar, în particular cel stabilit şi dezvoltat începând cu revoluţia industrială.

Ce este globalizarea?[2]

Globalizarea este:

• „... procesul de surmontare a graniţelor apărute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel sinonimă cu eroziunea (dar nu şi cu dispariţia) suveranităţii statelor naţionale şi se înfăţişează ca o ‚detaşare’ a economiei de piaţă faţă de normele morale şi legăturile instituţionalizate dintre societăţi ...“ [Elmar Altvater]
• „... intensificarea cantitativă şi calitativă a tranzacţiilor ce depăşesc limitarea impusă de graniţe, concomitentă cu expansiunea spaţială a acestora ...” [Ulrich Menzel]
• „... o interdependenţă sporită şi integrarea diferitelor economii din lume ...”[Meghnad Desai]
• „... intensificarea relaţiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanţă unele de celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care au loc într-un loc de la mulţi kilometri depărtare şi viceversa ...“[Anthony Giddens]
• „... cea mai mare schimbare economică şi socială de la Revoluţia Industrială încoace ...“ [Dirk Messner / Franz Nuscheler]
• „... un proces al creşterii numărului legăturilor dintre societăţi şi domenii-problemă...“ [Johannes Varwick]
• „... descătuşarea puterilor pieţii mondiale şi slăbirea puterii economice a statului ...“ [Schumann/Martin]
• „... a social process in which the constraints of geography on social and cultural arrangements recede and in which people become increasingly aware that they are receding (...). Globalization does not necessarily imply homogenization (...). Globalization merely implies greater connectedness and de-territorialization ...”[Malcolm Waters]
• „... prin globalizare se intensifică concurenţa pe pieţe ...“[C. Christian von Weizsäcker]
• „Dinamica globalizării este controlată de puterile economice şi totuşi consecinţele sale cele mai importante aparţin domeniului politic“ [Klaus Müller]
• „Globalizarea este un sistem care se caută pe sine.” [Laurent Boisselier][3]

2. Problematica lumii contemporane[4]

Problematica lumii contemporane[5] se caracterizează prin universalitate, globalitate, caracter emergent şi pluridisciplinar, evoluţie rapidă a cunoaşterii şi tehnologiei, explozie demografică, amplificarea fenomenului de şomaj, excludere socială, degradare a mediului, proliferarea conflictelor - sunt aspecte care apar simultan sau în succesiune.

Imperativele generate de problematica lumii contemporane (apărarea păcii, salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice etc) se regăsesc sub formă de recomandări şi rezoluţii adoptate de ONU, UNESCO, de diferite guverne şi organizaţii guvernamentale. A apărut, de asemenea, o întreagă literatură pedagogică consacrată lor.

Răspunsul sistemelor educative şi al responsabililor educaţiei la aceste imperative:

Poziţia celor sceptici (cei care consideră că şcoala s-ar afla în declin, că sistemele educative nu au şi nu pot avea un rol important în pregătirea lumii de mâine, în consolidarea unui viitor mai bun)

„Într-o perspectivă mai largă ne putem aştepta însă la transformări şi în domeniul învăţământului. Se va învăţa mai mult decât acum în afara clasei şi mai puţin în clasă. În ciuda opoziţiei sindicatelor, durata studiilor obligatorii se va scurta. În locul unei rigide segregări de vârstă, tinerii şi vârstnicii se vor amesteca. Învăţământul se va întrepătrunde şi împleti mai strâns cu munca şi se va repartiza mai echilibrat pe parcursul vieţii individului” (Alvin Toffler, 1983)

Poziţia celor optimişti (cei care cred în puterea educaţiei şi în capacitatea ei de a contribui cu resursele specifice la construcţia viitorului)

Specialiştii apreciază că „noile educaţii”[6] reprezintă cel mai pertinent şi cel mai util răspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane. Pentru că „a trăi” înseamnă astăzi a evolua, a deveni fără a-ţi abandona matca propriei personalităţi, apare ca o necesitate imperativă corelarea educaţiei pentru schimbare (ca pregătire anticipativă şi ca asimilare a ritmurilor alerte) cu formarea încrederii în propriile resurse şi în continuitate.

---

[1] Dicţionar de sociologie© Coord. Gilles Ferréol, Philippe Cauche, Jean-Marie Duprez, Nicole Gadrey, Michel Simon, ed. Polirom, colectia Collegium, 1998

[2] Vezi serverul educaţional D@dalos, parte a serverului internaţional UNESCO. Contine materiale informative şi didactice din domeniul educaţiei politice şi al educaţiei pentru pace: http://www.dadalos.org/globalisierung_rom/grundkurs_1.htm

[3] Vezi Carmen Bulzan (2007), Sociologia educaţiei contemporane, ed. Universitaria, Craiova, p. 230

[4] cf. Prof. univ. dr. Teodor Cozma, Educaţia şi provocările lumii contemporane (note de curs)

[5] Concept introdus de Aurelio Peccei, fostul preşedinte al „Clubului de la Roma” (cf. Rassekh şi Văideanu, 1987)[6] “Noile educaţii” figurează în programele UNESCO şi au fost adoptate în toate cele peste 160 de state membre şi în dicţionarele sau glosarele internaţionale

© Prof. formator Virginia - Smǎrǎndiţa Brǎescu