Comunică ASERTIV, nu agresiv

Asertivitatea nu există !
Conceptul acesta este de fapt o “găselniță americănească” ce se referă la curajul de a spune lucrurilor pe nume într-o manieră de respect față de celălalt.
Spuneam mai sus că asertivitatea nu există pentru că ea este de fapt un concept foarte abstract care nu înseamnă aproape nimic până când nu vezi doi oameni care comunică asertiv unul cu celălalt.
Așadar, asertivitatea nu este un lucru ci un proces. Nu este atât un obiect de studiu cât mai curând un subiect de practică.
După părerea mea, ești asertiv în măsura în care ceea ce spui aprofundează relația de comunicare cu interlocutorul tău și/sau mărește șansele îndeplinirii obiectivului pe care îl aveți în comun.
Să fii asertiv înseamnă să comunici autentic și eficient, construind în timp real o relație pe termen lung.
Un fel de a fi contrastând cu asertivitatea este agresivitatea. Adică, să spui ce ai de spus fără să îți pese de reacția celuilalt, dominându-l psihic, emoțional și uneori chiar fizic.
De aceea, o condiție importantă a asertivității este starea ta internă – felul în care te simți atunci când ai un comportament asertiv față de cineva. Îți sugerez să alegi momentele în care simți un echilibru interior cât mai bun. Dacă mai ai resentimente sau emoții puternice la adresa persoanei respective poate că e mai
bine să mai aștepți puțin înainte să exhibi un comportament asertiv.
Ca metodă, poți exersa un comportament ASERTIV în 7 pași, așa cum este el descris sub formă de acronim, în cele ce urmează.

Atenție

Captează atenția într-o manieră care să suscite interesul celuilalt să asculte. In acest fel deschizi larg spațiul de negociere și eviți reacția de respingere care poate surveni chiar din momentul în care îi spui celuilalt că vrei să îi “dai un feeddback”. Majoritatea oamenilor detestă să primească feedback nesolicitat, dar îl acceptă pentru că așa e “politically corect”
Concret: Folosește o frază de deschidere care să stabilească tonul propice pe care urmează să se deruleze dialogul.
Câteva exemple:
1. Am o observație care cred că poate fi importantă pentru relația dintre noi doi, dar tocmai pentru că este atât de importantă, prefer să aștept până când găsim un moment potrivit. Când crezi că e un moment potrivit ?
2. Vreau să îți cer un sfat și cred că ești cea mai în măsură persoană să imi dea o idee, mai ales că o astfel de situație mi s-a întâmplat chiar și în relația cu tine.
3. M-am gândit că ar fi în interesul meu și al tău să îți spun ceva despre relația dintre noi doi, dar mă simt inconfortabil pentru că mă gândesc că e posibil să te superi. Este vorba despre întalnirea noastra din data de…. Crezi ca ar fi bine să vorbim despre asta ?

Situație

Descrie situația pe scurt. Precizează când, unde și în ce condiții are loc interacțiunea. Fii scurt și la obiect.
Exemple:
Când îți lași hainele peste tot prin casă …
Când îmi dai sfaturi și arăți cu degetul către mine …

Emoție

Spune care este pentru tine impactul emoțional al situației. Fii, de asemenea, foarte concis.
Exemple:
Mă simt foarte dezamăgită….
Mă simt pus cu spatele la zid ;și tras la răspundere…

Reacție

Explică ce reacție comportamentală ai ca urmare a emoției pe care o simți. Fă referire la consecințele emoției resimțite.
Exemple:
… si de aceea mă inchid în mine și devin taciturnă…
… ceea ce mă face foarte reticent, mă inchid în mine și nu mai vreau să aud nici un fel de feedback…

Test

Testează nivelul de preocupare al interlocutorului tău propunându-i o soluție la care te-ai gândit sau cerându-i lui părerea. Nu porni cu ideea că numai soluția ta e cea potrivită. De fapt, dacă soluția vine de la el, sunt șanse mai mari să o și pună în practică, conform legii persuasiunii denumită legea consecvenței.
Exemple:
… așa că m-am gândit să te rog să lași hainele numai în locul în care te schimbi
— îți propun să imi spui ce ai de spus stând în lateral, nu față în față cu mine atunci când îmi dai feedback…
sau…
Cum crezi că ai putea proceda astfel încât să….. lași hainele într-un singur loc … îmi dai un feedback pe care să îl pot și accepta fără să mă inchid în mine.

Implicare

Implică-te împreună cu celălalt în găsirea unei metode de monitorizare a progresului pentru noul comportament. Întreabă-l ce ar putea să facă pentru ca noul comportament pe care i-l soliciți să fie ușor de reprodus și oferă-te să contribui în continuare cu feedback în acest sens.
Exemple:
Există ceva ce aștepți de la mine în acest sens, astfel încât să și fie mai ușor să lași hainele exclusiv în locul în care te schimbi ?
Aș putea să te ajut cumva să îmi dai feedback în acest mod nou ? Ai nevoie să îți reamintesc sau să îți spun cum mă simt data viitoare cand ne aflăm într-o situație similară ?

Valorizare

Mulțumește-i interlocutorului pentru că te-a ascultat și pentru că este dispus să accepte noul punct de vedere. Arată-i că pentru tine relația cu el este valoroasă și importantă.
Exemple:
Îți mulțumesc că m-ai ascultat.
Pentru mine e important să învăț de la tine cât mai multe, așa că îți mulțumesc pentru deschidere.
Mă bucur că am avut acest dialog și că m-ai ascultat. Îți sunt recunoscător pentru asta…
Să știi că apreciez foarte mult faptul că m-ai ascultat. M-am simțit auzit !
Acestea fiind zise, îți doresc să experimentezi cât mai multe situații în care să te manifești asertiv.
În ultimă instanță, oamenii care se comportă asertiv sunt cei care au o stimă de sine ridicată și care îi tratează cu respect pe semenii lor. Cu alte cuvinte, vorbim de oamenii maturi !
Inspiratie !

PS: Dacă tu consideri că acest articol poate fi de folos prietenilor tăi, atunci te încurajez să îl recomanzi și lor.

Copiază link-ul de mai jos și trimite-l prietenilor tăi prin email, messenger, skype, facebook sau twitter sau orice altă tehnologie "extraterestră" de comunicare.

http://www.andyszekely.ro/comunica-asertiv-nu-agresiv/

Dacă vrei sa publici acest articol pe blogul sau site-ul tău, atunci tot ce ai de facut este să copiezi textul articolului și să-l oferi cititorilor tăi. Singura mea rugăminte este să precizezi la sfârșitul articolului sursa.

Mulțumesc!

Sursa: http://www.andyszekely.ro/comunica-asertiv-nu-agresiv/

Plan de 5 zile pentru prevenirea si combaterea stresului

Dr. Julien Melgosa recomanda in cartea Fǎrǎ stres (editura Viata si Sanatate, Bucuresti, 2000) un plan de 5 zile care include toate dimensiunile umane pentru obtinerea unor rezultate durabile. Cuvantul cheie pentru un nou stil de viata este refacere:

Relaxare
Exercitiu
Familie / alte persoane
Apa
Calm
Element vital - alimentatia
Respiratie
Element vital - gandirea

Intrebari cheie pentru un nou stil de viata

Relaxare

Am practicat astazi relaxarea?
Cum ma simt cand o practic?
Am realizat-o corect?

Exercitiu

Am facut cantitatea necesara?
Pot sa mentin ritmul indicat?
Cum ma simt inainte? Dar dupa aceea?

Familie / alte persoane

Ce influenta au ceilalti asupra stresului meu? Cine sunt cei care ma ajuta sa obtin o stare sufleteasca pozitiva?
Ce pot face pentru a-mi echilibra relatiile personale si a ma elibera de stresul pe care comunicarea cu unele persoane mi-l produce?

Apa
Am facut astazi un dus?
Am baut suficienta apa intre mese?

Calm
Am incercat sa gasesc un loc linistit pentru a practica relaxarea si meditatia?

Element vital - alimentatia
Consum zilnic cereale integrale?
Consum o cantitate suficienta de legume, verdeturi, zarzavaturi si fructe?
Am mancat incet, mestecand bine alimentele?
Cum afecteaza deprinderile mele de mancare si bautura bunastarea mea generala si nivelul meu de stres?

Respiratie
Am practicat-o astazi?
Cum ma simt in timp ce fac exercitii de respiratie?
Respir corect?

Element vital - gandirea
Mi-am controlat gandurile negative?
Cum pot sa-mi imbunatetesc tehnica gandirii pozitive?
Mi-a ajutat cu ceva meditatia?

Ziua /Gandul zilei
1. Sunt stapan pe comportarea mea?
2. Sunt stapan pe gandurile mele?
3. Reactiile celorlalti depind si de mine!
4. Fara stres sunt mai sanatos!
5. Am sa privesc viitorul cu speranta!

Pentru a descoperi care sunt faptele, imprejurarile si persoanele care va streseaza, este recomandat, cel putin pentru o perioada de timp, sa tineti un registru pentru a nota si a analiza cauzele care va provoaca o atitudine negativa.

Model de registru
Data:
Ora:
Gandirea:
Emotia care apare:
Imprejurarea in care survine:
Evaluarea atitudinii:

Recomandari zilnice

1. Incepeti bine ziua: exercitii in aer liber, dus, gandire pozitiva, mic dejun sanatos si complet: cereale cu lapte de soia, paine prajita, fructe proaspete, iaurt!

2. La lucru
- Planificati-va ziua!
- Respectati "Intalnirea la fiecare ora cu mine insumi"
- Vorbiti cu optimism! Repetati gandul zilei si zambiti!
- Cautati sa aveti preocupari constructive si sa nu va simtiti frustrati daca ati facut o greseala! Considerati aceasta experienta ca pe o provocare si o buna ocazie de a fi creativi si a va depasi limitele!
- Dedicati 2 minute de exercitii respiratorii de mai multe ori in timpul zilei!
- Beti apa curata din belsug!
- Mancati sanatos si cu moderatie! Mestecati bine alimentele si asezati-va la masa cu un sentiment debucurie si multumire!

3. Acasa - Mentineti ordinea si curatenia in casa!
- Cititi si aprofundati lecturile care va plac!
- Faceti treburile casnice, nu ca o obligatie, ci ca o forma de destindere!
- Dedicati timp familiei dvs.!
- Faceti p lista de cheltuieli care sa includa cheltuielile fixe si cele de intretinere a locuintei, hrana, transport, haine, cheltuielile trimestriale si anuale etc. Vedeti ce va mai ramane si faceti planuri din timp pentru vacanta
- Amintiti-va de "Intalnirea cu mine insumi"
- Cinati putin, devreme si in liniste!

4. De unul singur
- Practicati in mod corect relaxarea!
-Acordati-va timp pentru meditatie!
- Observati cum zilnic incepeti sa castigati controlul asupra dvs. si asupra stresului!

5. Repetitie finala zilnica
- Notati in registru pentru a descoperi ce anume va provoaca stres!
- Notati situatiile care v-au adus liniste!
- Nu uitati de cuvantul cheie (refacere) pentru a descoperi un alt stil de viata!

© Prof. formator Virginia - Smǎrǎndiţa Brǎescu

Prevenirea şi reducerea nivelului de stres prin procedura medierii

La originea stresului se află cauze externe si interne. Agenţii stresori pot proveni atât din împrejurări exterioare (locul de muncă, familie, şcoală, mediu), cât şi dinăuntrul nostru (temperamentul sau nivelul autocontrolului, modalitatea de soluţionare a problemelor şi/sau de luare a deciziilor).

Stresul poate apărea ca urmare a următoarelor situaţii:

1. Evenimente stresante (experienţele negative cum ar fi moartea unei persone apropiate, problemele sexuale, necazurile zilnice, zgomotul, lipsa spaţiului vital şi/sau a spaţiului personal, dar si experienţele favorabile, ca de exemplu promovarea pe un post mai bun şi mai bine plătit)

2. Conflictele intrapersonale şi interpersonale (conflicte de tipul evitare-evitare, atracţie-atracţie, atracţie-evitare, dublă atracţie-evitare)

3. Graba (multe persoane devin stresate atunci când trebuie să lucreze în urgenţă sau cu termene limită)

4. Nesiguranţa

5. Lipsa de control asupra evenimentelor (inhibiţia acţiunii)

6. Competiţia exacerbată

7. Ambiţia după putere

8. Dorinţa de aduna cât mai multe bunuri materiale

9. Culpabilizarea (părinţii care se simt vinovaţi pentru handicapul copilului lor; copiii care se simt vinovaţi pentru divorţul părinţilor, supravieţuitorii unor tragedii sau accidente care se simt vinovaţi de moartea celorlalţi, soţul care se simte vinovat pentru că îşi înşeală soţia etc)

10. Perfecţionismul (pentru multe persoane greşelile sunt o sursă de regret şi stres, spre deosebire de altele care văd în fiecare greşeală o ocazie de a progresa)

11. Experienţe traumatizante (războaie, accidente, violuri, cutremure, uragane, inundaţii, pierderea locului de muncǎ, a casei etc)

Tipul de personalitate

Cercetările efectuate timp de 8 ani de zile de cardiologii Meyer Friedman şi Ray Rosenman au dus la identificarea a două tipuri de personalităţi:

a)      personalităţile de tip A cu un nivel ridicat de stres şi risc înalt de infarct miocardic sunt caracterizate în principal prin: nerăbdare, expresie tensionată a feţei, nemulţumire faţă de postul actual şi dorinţa de a avansa, competiţie la lucru, jocuri şi sporturi, certuri frecvente, vorbire rapidă şi cu tonul ridicat, grăbirea sau întreruperea interlocutorului.

b)      personalităţile de tip B cu un nivel de stres mai redus şi cu risc mai scăzut de infarct miocardic sunt mai calme, zâmbesc mai mult, evită situaţiile de competiţie, se ceartă foarte rar, sunt mulţumite de situaţia lor, folosesc un ton scăzut şi uniform, îşi ascultă interlocutorul cu atenţie şi aşteaptă pentru a răspunde.

Recomandari pentru reducerea nivelului de stres:

Pentru a ieşi din situaţiile de stres şi a vǎ situa pe o poziţie de echilibru, fără a renunţa la ocaziile de progres sau îmbunătăţire a calităţii vieţii dumneavoastrǎ, puteţi alege procedura medierii ca modalitate alternativǎ de soluţionare a situaţiilor conflictuale pe care le trǎiţi.

De exemplu, este important să vǎ întrebaţi dacă:

1. Se merită să pierdeţi pacea personală şi familială pentru a dobândi mai multe bunuri materiale sau pentru a demonstra celorlalţi că aţi câştigat procesul în instanţǎ şi v-aţi realizat cu succes din punct de vedere social şi profesional?

2. Puteţi repara situaţia sau le puteţi fi mai de ajutor celorlalţi dacă daţi vina pe ei pentru ceea ce vi se întâmplǎ sau pentru felul cum trăiesc ceilalţi?

3. Este chiar atât de important să fiţi cel mai bun, să câştigaţi de fiecare dată sau să fiţi primul în toate?

4. Ce anume vă nelinişteşte când aveţi de finalizat un proiect până la o anumită dată limită? Ce vi s-ar putea întâmpla dacă nu-l veţi termina la timp? Cum aţi putea obţine o prelungire a termenului şi, dacă acest lucru nu este posibil, cum altfel aţi putea face pentru a-l finaliza la timp? La cine aţi putea apela ca să vă ajute?

5. Ce vi s-ar putea întâmpla dacă aţi face o anumitǎ alegere? Dar dacă aţi îndrăzni să întrebaţi pentru a verifica dacă temerile şi îndoielile dumneavoastrǎ sunt justificate în situaţia conflictualǎ actuală pe care o trǎiţi?

Clement Stone scrie că „între oameni nu există mari diferenţe, dar tocmai aceste mici diferenţe îi fac atât de diferiţi. Micile diferenţe constau în comportament. Marile diferenţe constau în felul de a fi, pozitiv sau negativ.” Când schimbarea mediului nu este posibilă, schimbarea atitudinii personale faţă de agenţii stresori şi evenimentele stresante reprezintă soluţia cea mai la îndemână pentru reducerea nivelului de stres, deoarece stresul este reacţia noastră internă la acţiunea factorilor stresori externi sau faţă de sentimentele noastre de nelinişte şi neputinţă.

© Prof. formator Virginia-Smărăndiţa Brăescu

     

Campania SMILE 21+

 Iniţiatǎ de Centrul de Training, Consultanţǎ şi Mediere Oneşti - România, în 2009 – Anul European al Creativitǎţii şi Inovǎrii, Campania SMILE 21 + continuǎ şi în 2010 - Anul European al combaterii sǎrǎciei şi excluziunii sociale, sub deviza "Zâmbiţi, nu pentru a-i cuceri pe ceilalţi, ci pe voi înşivǎ!"

Vǎ invitǎm în aventura SMILE 21+ ... Cum puteţi urca la bord alǎturi de noi?

- Parteneriat şi donatii pentru una sau mai multe din secţiunile campaniei SMILE 21 +

Sectiunea 1. "Ofer o carte/ o revistǎ pentru un zâmbet"
Sectiunea 2. "Ofer un CD / DVD pentru un zâmbet"
Sectiunea 3. "Ofer un articol pentru un zâmbet"
Sectiunea 4. "Ofer un workshop / o conferinţǎ/ un curs pentru un zâmbet"
Sectiunea 5. "Ofer o consultatie/ o sedinta de consultanta / de coaching/ de mediere pentru un zambet"
Sectiunea 6. "Ofer o tabarǎ / o excursie pentru un zâmbet"
Sectiunea 7: "Ofer o invitaţie la muzeu/ teatru/ opera/ concert/ cinema/ spectacol/ lansare de carte etc. pentru un zâmbet"
Sectiunea 8: "Ofer o vizitǎ de studiu/ o bursǎ pentru un zâmbet"
Sectiunea 9: "Ofer un nou look pentru un zâmbet"

- Parteneriat media

- Networking

- Sponsorizǎri

De ce sǎ alegeţi aventura SMILE 21 + ?

- Strategii de Mediere pentru Inovatie şi Leadership în Educaţia pentru dezvoltare socialǎ durabilǎ

- Posibilitatea de a participa activ la punerea integratǎ în practicǎ a unei noi paradigme educaţionale în societatea cunoaşterii - Sociodidactica - prin dezvoltarea comunitǎtii socio-educative SMILE 21 +

- Mulţumirile şi recunoştinta celor pe care-i susţineţi şi-i ajutaţi astfel sǎ se dezvolte prin contribuţia dumneavoastrǎ
- Multe alte surprize pe care le vom descoperi împreuna pe parcurs...

Echipa CTCM Oneşti
Contact: e-mail: mediereintegrativa@yahoo.com

Noi provocǎri în teoria şi practica educaţiei

• Comunicarea non-violentǎ si învǎţarea pe parcursul întregii vieţi
• Educaţia – mediator al ştiinţei şi tehnicii în epoca contemporană
• Antrenamentul mental pentru atingerea obiectivelor

Comunicarea non-violentǎ si învǎţarea pe parcursul întregii vieţi

Auzim foarte des în jurul nostru formulări de genul: „nu-mi place să învăţ”, „nu mai vreau să învăţ... îmi ajunge cât am învăţat”, „la ce-mi foloseşte să ştiu asta?” ...etc. În fiecare zi învăţăm lucruri noi, dar nu suntem întotdeauna conştienţi de acest lucru. Important este ce anume învăţăm şi dacă ştim să orientăm cunoştinţele dobândite către un scop constructiv.

Fiecare persoană are felul ei de a selecta informaţiile, de a le decoda si de a se exprima. În ciuda dorinţei de a comunica mai bine, oamenii sunt rezistenţi la schimbare. Psihologii şi experţii în comunicare ne încurajează să învăţăm să comunicam şi să ne descoperim nevoile relaţionale, deoarece violenţa apare ca urmare a nerespectǎrii acestor relaţii fundamentale care ne ajută să cunoaştem lumea şi să fim nişte parteneri mai buni pentru noi înşine şi cei din jurul nostru: relaţia cu corpul nostru; relaţia cu părinţii noştri; relaţia de cuplu; relaţia profesională; relaţia cu mediul înconjurǎtor, relaţia cu Divinitatea.

Abilităţile de comunicare dobândite în familie şi în şcoală se dovedesc a fi insuficiente pentru a dezvolta relaţii armonioase cu cei din jur. Învăţarea comunicǎrii non-violente în şcoalǎ ar permite elevilor să-şi folosească în mod constructiv punctele tari ale personalităţii şi să-şi dezvolte inteligenţa emoţională şi pro socialǎ.

Educaţia – mediator al ştiinţei şi tehnicii în epoca contemporană

Imperativele generate de problematica lumii contemporane (apărarea păcii, salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice etc.) se regăsesc sub formă de recomandări şi rezoluţii adoptate de ONU, UNESCO, de diferite guverne şi organizaţii guvernamentale. A apărut, de asemenea, o întreagă literatură pedagogică consacrată lor. Răspunsurile sistemelor educative şi ale responsabililor educaţiei la aceste imperative sunt contradictorii. Cei optimişti cred în puterea educaţiei şi în capacitatea ei de a contribui cu resursele specifice la construcţia viitorului, iar scepticii consideră că şcoala s-ar afla în declin, că sistemele educative nu au şi nu pot avea un rol important în pregătirea lumii de mâine, în consolidarea unui viitor mai bun: „Într-o perspectivă mai largă ne putem aştepta însă la transformări şi în domeniul învăţământului. Se va învăţa mai mult decât acum în afara clasei şi mai puţin în clasă. În ciuda opoziţiei sindicatelor, durata studiilor obligatorii se va scurta. În locul unei rigide segregări de vârstă, tinerii şi vârstnicii se vor amesteca. Învăţământul se va întrepătrunde şi împleti mai strâns cu munca şi se va repartiza mai echilibrat pe parcursul vieţii individului” (Alvin Toffler, 1983).

Educaţia nu poate rezolva singură totalitatea problemelor lumii contemporane, dar nu se poate concepe nici soluţionarea temeinică şi durabilă a problemelor actuale fără contribuţia sistemelor educative. In acest context, educaţia rǎmâne factorul strategic al dezvoltării de perspectivă. Începând cu a doua jumătate a secolului XX, graniţele dintre producerea de valori teoretice şi producerea de valori materiale se estompează pe măsura valorificării economice a ideilor. Perspectiva globală nu ar fi posibilă fără o permanentă structurare şi restructurare a informaţiilor, transpunerea logicii ştiinţei în logica pedagogică, producţia de cunoştinţe, idei, atitudini tehnico-ştiinţifice, dar şi de cercetători capabili să producă la rândul lor „ştiinţa” care să fie încorporată în tehnici noi de producţie a bunurilor şi a forţei de muncă corespunzătoare cerinţelor industriei şi vieţii economico-sociale actuale.

Antrenamentul mental pentru atingerea obiectivelor

Practicarea tehnicilor de antrenament mental ne ajutǎ sǎ avem acces la resursele noastre inconştiente de creativitate pentru a depǎşi situaţiile de blocaj. Persoanele care cunosc succesul în viaţǎ reuşesc sǎ-şi medieze conflictele cognitive şi sǎ-şi (re)ajusteze în mod eficient hǎrţile mentale. Un rol important în acest sens îl au sistemele reprezentaţionale (canalele senzoriale) abreviate VAKOG (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ). O mai bunǎ flexibilitate în comunicare şi extinderea hǎrţilor noastre mentale se obţin prin antrenarea fiecarui sistem senzorial. Aceste tehnici de antrenament senzorial şi mental sunt folosite în programarea neurolingvisticǎ (NLP). Introducerea lor şi în sistemul formal de învǎţǎmânt ar avea un impact major, deoarece conştiinţa de sine este rezultatul procesului personal de percepţie a lumii (familia, şcoala, grupul de prieteni, locul de muncǎ, naţiunea, umanitatea) şi de construire a vieţii noastre psihice prin reflecţia asupra propriilor gânduri, emoţii şi comportamente.

© Prof. formator Virginia - Smǎrǎndiţa Brǎescu

Educaţia şi sistemul imunitar al conştiinţei

Respectul de sine, stima de sine, imaginea de sine şi încrederea în sine sunt concepte cheie ale personalitǎţii, aflate în strânsǎ legǎturǎ. Punerea lor în relaţie permite accesul la un nivel superior de înţelegere a dinamicii personalitǎţii în procesul cunoaşterii şi acceptǎrii de sine, dar şi în comunicarea şi acţiunea cu mai multǎ empatie în relaţiile interumane.

Nathaniel Branden (Cei şase stâlpi ai încrederii în sine, Amsta Publishing, 2008) defineşte respectul de sine ca fiind „sistemul imunitar al conştiinţei”. Procesul educativ de construire a respectului de sine şi afirmare cu încredere a personalitǎţii este astfel înţeles ca un proces de ridicare progresivǎ pe treptele conştiinţei, un proces de mediere în provocarea pentru desprinderea de dependenţǎ şi dobândirea treptatǎ a autonomiei şi independenţei intelectuale, emoţionale, financiare, spirituale.

Respectul de sine poate fi dobândit din familie dacǎ pǎrinţii ştiu sǎ ofere copilului un cadru în care acesta sǎ se simtǎ în siguranţǎ şi ocrotit. Comportamentul pǎrinţilor nu influenţeazǎ decisiv dezvoltarea psihicǎ a copilului, dar poate facilita sau îngreuna dezvoltarea respectului de sine sǎnǎtos, pentru ca acesta sǎ devinǎ parte naturalǎ şi integrantǎ din viaţa copilului. Important este ca pǎrinţii şi celelalte persoane din jurul sǎu, cu care acesta dezvoltǎ relaţii semnificative (bunici, profesori, vecini etc.) sǎ-i ofere modele de comportamente care sǎ-i susţinǎ respectul de sine şi sǎ-l influenţeze cu integritate.

Comunicarea nonviolentǎ, aprecierea şi valorizarea comportamentelor copilului, abordarea acestuia cu atenţia şi politeţea acordatǎ adulţilor, acceptarea diferenţelor, recunoaşterea nevoilor şi dorinţelor acestuia, chiar dacǎ nu pot fi îndeplinite imediat, structurarea şi disciplinarea comportamentelor sale cu autoritate şi nu în mod autoritar şi punitiv reprezintǎ câteva dintre condiţiile asociate cu respectul de sine ridicat la copii.

Respectul de sine este aşadar în strânsǎ legǎturǎ cu dragostea pentru propria noastrǎ viaţǎ, cu încrederea în noi înşine şi imaginea de sine, cu nevoile noastre de împlinire de sine şi spiritualitate. Stima de sine este doar învelişul exterior care le integreazǎ sistemic. Toate sunt importante. Pentru cine este bine înrǎdǎcinat, adicǎ are respect de sine, o bunǎ imagine de sine şi suficientǎ încredere în sine, ştirbirea temporarǎ a imaginii de sine nu reprezintǎ o problemǎ, ci mai degrabǎ o alegere asumatǎ în mod conştient şi responsabil.

Pomul (auto)cunoaşterii şi „fructul oprit ”

Toamna trecutǎ am gǎsit sub un castan şi o castanǎ „canceroasǎ”. Avea învelişul încǎ verde, dar scofâlcit şi pǎtat, fǎrǎ ţepi. M-am uitat bine la ea şi am lǎsat-o în iarbǎ. Am cules doar castanele sǎnǎtoase şi vesele, ce-şi dezbrǎcaserǎ carapacea cu ţepi. Mi-am ascultat gândul din inimǎ şi n-am luat multe castane, doar atât cât puteam duce în cǎuşul palmelor mele. Am început sǎ mǎ gândesc apoi la semnificaţia „fructului oprit” şi sensul pe care l-am gǎsit este cel al lǎcomiei. Cine se închide în sine, în „carapacea” cu ţepi de protecţie, şi nu are curajul sǎ se deschidǎ şi sǎ dǎruiascǎ şi altora din cunoaşterea sa, din sentimentele sale, din prea plinul sǎu, nu este sǎnǎtos şi nu trǎieşte bine. Este important sǎ-ţi cunoşti limitele şi sǎ te încarci atât cât poţi duce. Dacǎ te simţi prea plin, dǎruieşte şi altora din bogǎţia ta!

Sistemele închise se autodistrug. Sistemele deshise se transformǎ şi se dezvoltǎ. Persoanele prea ataşate de nevoia lor de protecţie şi securitate sfârşesc prin a deveni depresive şi anxioase. La capǎtul opus, cine este prea deschis şi nu ştie sǎ se apere riscǎ sǎ fie ţinta uşoarǎ a atacurilor celorlalţi. Asemenea castanului care-şi dezbracǎ fructele ajunse la maturitate de carapacea cu ţepi, pentru a ni le dǎrui cu generozitate, tot aşa şi noi oamenii putem sǎ ne asumǎm, pe termen limitat, riscul de a ne ştirbi stima de sine, pentru a ne respecta pe noi înşine şi esenţa divinǎ din noi, pentru a deveni, cum scrie marele poet Nichita Stǎnescu, „ceva mult mai înalt şi mult mai curând”. Inţelegerea va veni în cele din urmǎ, aducându-ne totodatǎ recunoaşterea şi iubirea aproapelui nostru, câştigate pe merit, pentru cǎ avem curajul sǎ fim noi înşine.

Îmi place foarte mult lecţia lui Nichita Stǎnescu despre cubul cu un colţ ştirbit. Vǎ invit sǎ ne-o reamintim împreunǎ.

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor :
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

din vol „Opere imperfecte” (1979)

© Prof. formator Virginia - Smǎrǎndiţa Brǎescu

Educaţia şi noile tehnologii de informare şi comunicare (NTIC)

Noile tehnologii de informare şi comunicare (NTIC) ocupă un loc tot mai important în societate, astfel încât s-a pus problema integrării lor şi în învăţământ. În prezent, majoritatea şcolilor, universităţilor şi centrelor de formare dispun de calculatoare, atât pentru nevoile de ordin administrativ cât şi pentru activitatea didactică propriu-zisă. NTIC propun noi posibilităţi de documentare, de învăţare şi de formare, permiţând accesul nelimitat la cultură.

Auzim vorbindu-se şi în România tot mai mult de e-learning. Termenul defineşte un sistem de educaţie virtuală, de formare la distanţă. Activităţile de predare – învăţare sunt planificate şi conţinutul lecţiilor asincrone este transmis prin Internet, prin intermediul unor platforme de învăţare special concepute pentru a permite accesul cursanţilor la lecţii şi la chestionarele de evaluare online. Principalul avantaj al învăţării asistate de calculator îl reprezintă accesul unui public numeros la educaţie, indiferent de vârstă, naţionalitate, ora şi locul de conectare la sistem.

Folosirea NTIC în învăţământ presupune articularea a trei aspecte complementare: tehnologie, metodologie şi pedagogie. Cu toate că unele cercetări arată că noile tehnologii pot contribui la înnoirea practicilor pedagogice ale profesorilor, acest lucru nu se întâmplă automat şi spontan, deoarece rezistenţele la schimbare ale cadrelor didactice sunt încă destul de mari.

Accesul imediat şi nelimitat la informaţii este un avantaj evident al noilor tehnologii şi în special al Internetului, care permite profesorilor din toate colţurile lumii să stabilească mai uşor contacte în vederea schimbului de idei şi informaţii cu caracter pedagogic şi cultural, pentru a coopera şi derula proiecte educative. Corespondenţa electronică, videoconferinţele, grupurile de discuţii, blogul sunt doar câteva dintre mijloacele de comunicare oferite de Internet care permit profesorilor să iasă din cadrul tradiţional al sălii de clasă pentru a se deschide spre lume. Deşi virtuală, această fereastră spre lume permite profesorilor şi elevilor să se conecteze la valorile culturii universale. O mai bună înţelegere a diversităţilor culturale contribuie la educaţia în spiritul toleranţei, aprecierii şi respectului reciproc, valori importante pentru construirea unui dialog intercultural.

Atracţia exercitată de noile tehnologii asupra tinerilor poate fi exploatată pentru a-i motiva să înveţe mai mult şi mai eficient. Comunicarea simultană cu interlocutori reali îi stimulează pe tineri să lege prietenii şi să întreţină o corespondenţă, activităţi pozitive ce pot contribui cu adevărat la maturizarea lor dacă sunt supravegheate îndeaproape de profesor, căci este bine ştiut că a scrie mai mult nu presupune neapărat şi o ameliorare a calităţii limbii folosite. Corectorii informatici vin să sprijine munca elevului, dar rolul de referinţă al profesorului rămâne de neînlocuit pentru obţinerea unui act educativ. Pentru o utilizare eficientă a noilor tehnologii în activitatea didactică, este important să se ţină cont de limitele echipamentului informatic şi recomandat ca, măcar la început, tinerii să fie ghidaţi de către profesori în activităţile de redactare şi de căutare a informaţiei pe Internet, pentru ca acestea să contribuie într-adevăr la dezvoltarea unei gândiri personale şi critice, precum şi a unor abilităţi de management al informaţiei şi învăţării.

NTIC aduc o motivaţie suplimentară în activitatea didactică, deorece permit varierea activităţilor şi a suporturilor folosite. Echipamentul informatic, pe lângă aspectul ludic atât de apreciat de elevi, permite crearea, simularea, consultarea şi evaluarea cunoştinţelor. Profesorii care ştiu să folosească eficient noile tehnologii apreciază reducerea timpului necesar pregătirii lecţiilor şi posibilitatea centrării pe nevoile elevului. Elevul poate învăţa în ritmul său şi reveni cu uşurinţă asupra noţiunilor care nu au fost corect asimilate.

Utilizarea eficientă a NTIC în şcoală este un proces de lungă durată, dar important pentru a atinge obiectivul principal al educaţiei, care vizează formarea unor tineri autonomi şi responsabili, capabili să se integreze social şi profesional într-o lume în schimbare.

© Prof. formator Virginia - Smǎrǎndiţa Brǎescu