GALERIE FOTO - CONCURSUL DE MATEMATICA SMART, EDITIA 2010

Pasiunea si energia vin din suflet si spirit

Dragi elevi si colegi,

Unul din simbolurile mele preferate este floarea soarelui. Chiar asa ma simt, ca un soare rasare! Imi place sa privesc soarele, la rasarit... dar si la apus. In nicio zi nu rasare la fel... Vara trecuta a fost speciala... parca am intrat intr-un alt spatiu si un alt timp. In fiecare dimineata, pe plaja din Olimp, am asistat la sedintele de antrenament ale sportivilor ce practicau Karate sub indrumarea lui Sensei Dan Stuparu. A fost magic pentru mine. Am inceput sa citesc despre Japonia si chiar m-am inscris pentru cateva luni la un curs de karate pentru a simti in corpul meu acest suflet si spiritul artelor martiale. Imi plac kata-urile. Nu-mi doresc sa practic mai mult karate... a fost o experienta interesanta si placuta totodata... n-a fost usor, dar ma bucur ca mi-a adus un alt nivel de intelegere. KARATE TRADITIONAL e o filozofie de viata bazata pe respectarea traditiilor, autocunoastere, disciplina, echilibru mental, fizic, emotional si spiritual, leadership.

Un articol interesant despre kata si mintea noastra care se misca...
http://www.rosakura.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=52:despre-kata&catid=36:edituri&Itemid=37

Daca sunteti curiosi sa cititi mai mult despre KARATE TRADITIONAL, va recomand un blog care mie imi place pentru ca imbina in mod armonios tehnica si spiritul artelor martiale: http://karatetraditional93.blogspot.com/

Un alt blog care-mi place... este despre Japonia... numita si Tara Soarelui Rasare... http://japonia-departe-aproape.blogspot.com/2009/12/cui-i-e-frica-de-mos-craciun.html

Daca va pasioneaza Origami, iata un link interesant: http://www.afla.ro/articole/902/origami---intre-tehnica-si-arta.html?print=1

Lectura placuta tuturor si... salutari solare!


prof. Virginia - Smarandita Braescu

ALORS... ON CHANTE ET ON DANSE!

Dragi elevi,

Mi-ati spus ca va place Stromae - Alors on danse. V-am pregatit o surpriza... Sper sa va placa...

ALORS... ON CHANTE ET ON DANSE! VA INVIT SA DESCOPERIM IMPREUNA MUZICA DIFERITELOR GENERATII SI LUMEA MINUNATA A DANSULUI!

Poate sunteti curiosi si vreti sa stiti ce muzica ascultam noi, profesorii si parintii vostri, cand aveam varsta voastra. Asteptam feedback-ul vostru... aici pe blog sau cand ne revedem la scoala... Acum stiti ce inseamna feedback ca v-am explicat la clasa!:)


Prof. Virginia - Smarandita Braescu

Designul lucrurilor de zi cu zi

Titlul acestui articol mi-a fost inspirat de aparitia celei de-a 50 a carti din portofoliul editurii Publica, cartea cu acelasi titlu a profesorului emerit de stiinte cognitive Donald Arthur Norman, consultant pentru mai multe companii, printre care boardul editorial al faimoasei Encyclopaedia Britannica si Chicago Institute of Design, cofondator al Nielsen Norman Group, o firma de consultanta pentru companiile care-si doresc "umanizarea" produselor si serviciilor.

"Deseori ne aflăm în faţa unei uşi care nu se deschide din prima încercare. La propriu. Pentru că trebuie să tragem sau să împingem, nu se ştie. Sau suntem în faţa unui aparat cu multe butoane şi butonaşe, care nu ştim exact la ce servesc. Eroare de design, ne spune autorul acestei cărţi, care susţine că designul trebuie să ţină cont de nevoile utilizatorului şi de principiile psihologiei cognitive." (Donald Arthur Norman, Designul lucrurilor simple, editura Publica, Bucuresti, 2009)

O vorba binecunoscuta spune cam asa: atunci cand ti se inchide sau nu ti se deschide o usa, indrazneste si intra pe-o fereastra. Sa nu renunti si sa indraznesti inseamna sa-ti pastrezi credinta si speranta, chiar si atunci cand iti lipseste curajul si nu vezi limpede ce si cum ar fi mai bine sa faci. Inaintand si actionand, ceata se ridica si dobandesti claritate. Atitudinea noastra este diferenta care face excelenta.

Toate obiectele au un limbaj semantic - ne vorbesc. Forme, linii, culori si texturi comunica cu simturile noastre si formeaza experientele noastre zilnice. Cred ca este important sa nu supraimpodobim obiectele si sa pastram o anumita natura a produsului, dar cred, de asemenea, ca obiectele trebuie sa ne atinga simtul vizual, sa ne imbunatateasca experientele si sa fie mai umane." (Karim Rashid, Design your self, editura Publica, Bucuresti, 2008)

Karim Rashid's Window Inspiration - Marvin Windows and Doors

Inspiratie!

© Prof. formator Virginia - Smǎrǎndiţa Brǎescu

CE FILME MAI VEDEM?

Zambesc, deci exist...

Un articol despre zambet... De ce? De ce nu? Sa fie oare din nevoia de a intelege mai bine ce se intampla in interiorul nostru atunci cand suntem intampinati cu zambetul pe buze? De ce zambim? Pentru ca zambetul este un semn al increderii in sine, al pasiunii, al entuziasmului, al succesului, al complicitatii in relatii? De ce ne simtim atrasi de persoanele care zambesc autentic si simtim nevoia sa ne ferim de cele al caror zambet ni se pare nesincer? Oare chiar este zambetul lor fals sau este doar o proiectie de-a noastra, un rezultat al experientelor noastre afective? Poate zambetul da nastere unui eveniment semnificativ, cu valoare de reper in viata?

As putea continua cu intrebarile, insa simt nevoia sa ma opresc pentru a nu divaga de la subiect. Cand mergem pe strada, intalnim persoane cunoscute si necunoscute. Cu cele cunoscute, rar se intampla sa nu zambim si sa nu schimbam cateva vorbe. In aglomeratia strazii ne reperam de la distanta, ne zambim si ne facem semn cu mana. Suntem grabiti, nu avem timp sa stam de vorba, dar ne bucuram sa oferim si sa primim un zambet. Cand vorbim la telefon, ne simtim bine cand persoana de la capatul firului ne zambeste. De unde stim ca ne zambeste? Tonul vocii, felul in care ne asculta? Greu despus, dar noi avem aceste competente care ne permit sa ghicim, sa ne imaginam ce se intampla la celalalt capat de relatie.

A zambi se invata. Putem considera zambetul „borna zero” a alfabetizarii noastre emotionale. Multi am avut sansa de a fi crescut in familii unde zambetul era la el acasa, de aceea a zambi a devenit pentru noi o obisnuinta, un mod de a fi, un gest spontan, natural. Mai tarziu in viata, in toate intalnirile noastre, zambetul a devenit un barometru care ne ajuta sa facem diferenta in relatii, sa ne afirmam mai bine si sa dobandim incredere in noi si in ceilalti. Este inteligenta inimii si a relatiilor sociale.

Putem invata sa zambim la orice varsta. De ce? Pentru ca zambetul este o dovada a faptului ca suntem vii, este o oglinda a sufletului, un mediator care ajuta la restabilirea relatiei dintre lumea noastra interioara si cea exterioara. De ce avem nevoie sa zambim? Pentru ca zambetul influenteaza in bine intregul organism. Pentru ca suntem oameni si avem nevoie unii de ceilalti, avem nevoie sa comunicam, sa intram in relatie pentru a gasi raspunsuri la trebuintele si dorintele noastre.

A zambi nu ne costa nimic, dar poate aduce mangaiere pentru cei din jur si ne poate ajuta sa obtinem mai mult decat am sperat poate vreodata in viata. Zambetul este un instrument de autocunoastere si intercunoastere. Suntem diferiti si nu zambim toti la fel.

Nu interpretam la fel zambetele primite de la cei din jur si nu utilizam aceleasi cuvinte pentru a descrie zambetele pe care le oferim sau le primim: „zambet curat”,„zambet sincer”, „zambet fluture”, „zambet amar”, „zambet de copil”,„zambet furat”, „zambet seducator”, „zambet plin de speranta”, „zambetironic”, „zambet fals”, „zambet schitat” etc.

Zambetul este un indiciu pentru trairea pe care o experimentam, pentru deprinderile noastre dominante, pentru curajul de a iesi din singuratate, de a ne crea sansa de a intra in relatie prin asumarea riscului de a fi respinsi. Puterea de a zambi vine uneori si din intelegerea procesului de schimbare ce se deruleza in interiorul nostru si din constiinta modului in care functioneaza viata.

Ce spun specialistii in comunicare si nu numai despre zambet? Prezentam in continuare o selectie de citate pentru a va invita sa reflectati pe marginea acestui subiect.

„Zambetele atrag zambete. Daca reusiti sa faceti pe cineva sa se deschida cu un zambet, limbajul corpului si sentimentele lui inconstiente isi vor face in curand aparitia. Cand zambim, starea noastra de spirit se imbunatateste imediat. O data cu buna dispozitie apar si relaxarea si placerea.” (Martin Lloyd-Elliot, Cartea gesturilor erotice, editura Trei,Bucuresti, 2006).

„Zambetul sigilat este favoritul oamenilor de afaceri foarte bogati si al politicienilor de nivel inalt– il veti intalni deseori in fotografiile de directori in brosurile corporatiilor.” (Peter Collet, Cartea gesturilor, editura Trei,Bucuresti, 2005)

„Zambetul apasat ofera un mod de a zambi fara a zambi propriu-zis. In aceasta privinta este un zambet mascat, unde intentia nu este de a ascunde zambetul ci de a sublinia tocmai incercarea nereusita de ascundere. Zambetul apasat sugereaza ca persoana simte un puternic impuls de a zambi, dar ca a izbutit sa il tina sub control. Deseori acest aspect de control formeaza principalul mesaj al acestui zambet.”  (Peter Collet, Cartea gesturilor, edituraTrei, Bucuresti, 2005)

„Zambetul, probabil cel mai simplu, mai scurt si mai popular act de comunicare umana, surprinde prin ambiguitate, prezentand riscul de a fi interpretat gresit. Atunci cand ne aflam in fata unei persoane cu care nu putem comunica prin limbaj, ne putem salva in primul rand prin zambet, iar daca replica pe care o primim include la randul ei un zambet, suntem fericiti.” (Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zambet, ed.Paralela 45, 2006)

„Zambetul poate deveni o rutina, dar aceasta rutina este de multe ori necesara, avem nevoie de ea, fapt de care ne convingem de indata ce zambetul devine absent.” (SolomonMarcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zambet, ed. Paralela45, 2006)

„Priviti la oamenii de stat care, incarcati de mari si grave raspunderi sociale, se intalnesc pentru tratative! Zambetul lor rezuma sperantele noastre.” (Solomon Marcus,Paradigme universale II. Pornind de la un zambet, ed. Paralela 45,2006)

„Zambeste, caci nici nu stii cine ar putea sa se indragosteasca de zambetul tau!” (anonim)

„Zambeste, maine ar putea fi si mai rau!” (Murphy)

La final, un sfat si de la mine: Zambiti, nu pentru a-i cuceri pe ceilalti, ci pe voi insiva!

Prof. formator Virginia - Smǎrǎndiţa Brǎescu

Preşedinte CTCM Oneşti - Romania

Cultura si comunicare organizationala

Conceptul de cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie. In componenta culturala putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente si limbaj comun, ritualuri si simboluri dar preponderent avem componente mai putin vizibile: perceptii si reprezentari despre ce e “valoare” in organizatie, mituri, standarde empirice despre ce inseamna a munci bine si a te comporta corect, despre “cum se fac lucrurile pe aici”, etc.
 
Cultura organizationala se formeaza datorita interactiunilor repetate intre membrii organizatiei, a aducerii in comun a credintelor si valorilor indivizilor care o alcatuiesc desi exista factori modelatori puternici care o particularizeaza cum ar fi: stilul de conducere si implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de formalism, structura de organizare, politicile si know-how-ul si mai toate sistemele care ofera valoare si suport unui anumit tip de munca si unui anumit tip de comportament.
 
O cultura organizationala puternica ar fi aceea in care exista un aliniament puternic la valorile si principiile organizatiei. O organizatie cu o astfel de cultura nu are nevoie de sisteme de control si sisteme birocratice. Oamenii ce compun o cultura puternica nu au nevoie de indemnuri suplimentare, accepta deja neconditionat “regulile jocului” iar organizatia reuseste sa formeze un anumit tip de angajat dezirabil. Din acest motiv nu sunt putini managerii care inteleg importanta managementului culturii organizationale dar aceasta fiind putin tangibila si dificil de masurat devine o piatra de incercare care se lasa prea putin influentata de diversele programe de modelare a culturii. Managementul culturii organizationale este considerat de unii teoreticieni (Fombrun) ca fiind “un tel coplesitor daca nu chiar imposibil”. Un cercetator afirma ca “organizatia nu are cultura, ea este cultura” – din acest motiv este foarte greu sa incercam sa o manageriem.
 
Noi consideram ca intentiile unor manageri de a schimba cultura organizationala din interiorul organizatiei nu se pot izbi decat de iluzoriu. Ne putem imagina stand pe scaun si incercand sa ne ridicam cu scaun cu tot, tragand in sus de acesta fara a pune picioarele pe pamant. Cu cat ne-am forta mai tare sa tragem in sus de scaun cu atat corpul se va opune impingand scaunul la loc. Ceea ce ne intereseaza din aceasta analogie este urmatorul aspect: cultura organizationala nu se poate “autoschimba”. S-ar putea schimba doar daca avem un punct de sprijin serios din exterior care sa suporte “fortele de sens opus”.
 
Cultura organizationala exista indiferent de organizatie, este cea care “leaga organizatia” intr-un lant de semnificatii tacite care ofera intelesuri specific umane tuturor activitatilor si proceselor organizationale. In acelasi timp este factorul de rezistenta cel mai important in orice demers de schimbare, indiferent de anvergura acestuia.
 
Unul din factorii cei mai importanti in construirea culturii organizationale se datoreaza particularitatilor interactiunilor dintre angajati, a leadership-ului si a calitatii comunicarii organizationale.
 
Sursa: Articol preluat de pe site-ul http://www.elfconsulting.ro/showdef.php?nrdef=14